O lectie pe care o inveti la scoala gastelor. Un lider şi un “V”

O_lectie_pe_care_o_inveti_la_scoala_gastelor

     Te-ai întrebat vreodată de ce zboară gâştele în formă de „V”?

     Eu m-am întrebat atunci când eram copil dar nu-mi mai amintesc dacă ştiam vreun răspuns.

   În urmă cu 2 săptămâni, am văzut întrebarea pe net şi din acel moment, ea a început să-mi sune în minte, într-un mod repetitiv, dorind parcă să scormonească după răspuns.

   Explicaţia am găsit-o tot pe net pentru că după cum bine ştii şi tu, acesta este plin de informaţii.

   După ce am aflat „misterul” şi multe alte lucruri despre gâşte şi modul lor de colaborare pe parcursul zborului, gândul m-a purtat către oameni şi modul lor de interacţiune.

   Este absolut fantastic cum este aranjată natura într-o asemenea manieră încât toate fiinţele, chiar şi din regnuri diferite, reuşesc, fără bariere, să colaboreze spre binele şi dezvoltarea lor.

   Chiar şi oamenii, prin faptul că sunt atât de diferiţi, sunt constituiţi în mod natural să colaboreze, să interacţioneze şi să se completeze în beneficiul lor, doar că,… dar mai bine hai să vedem ce ne învaţă gâştele şi apoi vom reveni la oameni!

     Când gâştele dau din aripi şi realizează un zbor în „V”, ele crează un gradient de aer care le uşurează zborul celor din spate şi care în acest fel depun mai puţin efort.

   Eficienţa zborului în acest format creşte cu 70%, faţă de situaţia în care ele ar zbura independente una de alta.

Dacă o gâscă nu mai reuşeşte să „ţină formaţia” şi se îndepărtează, aceasta simte deodată o rezistenţă din partea aerului care o face rapid să obosească.

   În acel moment ea face tot posibilul să reintre în grup pentru a simţi din nou acel ajutor şi acea sinergie a formaţiei în „V”.

   Când liderul care conduce gâştele oboseşte, se dă la o parte făcând o traiectorie circulară înapoi care îl ajută să se integreze în grup într-o altă poziţie, iar o altă gâscă zboară în prima poziţie şi preia conducerea.

   Ei, ce părere ai? Este absolut senzaţional modul cum reuşesc să se sincronizeze.

   În plus, dacă una din gâşte se îmbolnăveşte sau se răneşte în timpul zborului şi cade, primeşte atenţia altor 2,3 consoarte.

   Ele o urmează în cădere până la suprafaţa pământului şi o protejează până când aceasta moare sau îşi revine şi este din nou capabilă să zboare, aşteptând împreună un alt stol sau străduindu-se să ajungă din urmă propriul stol.

   Înduioşător, nu-i aşa? Despre ce poate fi vorba? De empatie sau de instinct? Sau oricum empatia este instinctuală?

   Cineva spunea odată că animalele nu au sentimente. Eu l-aş invita să vadă cum fac şi cum se bucură cei 2 căţei maidanezi, Sara şi Pufuleţ, pe care îi am la casa de la ţară.

   Se urcă pe mine, aleargă în jurul meu, scot tot felul de sunete şi gâfâie cu limba scoasă afară de-un cot. Ăsta este modul lor prin care îşi arată iubirea necondiţionată faţă de mine, iar iubirea este o emoţie, un sentiment.

   OK! Revenind la păsări, la gâşte, observăm o sincronizare extraordinară şi o relaţionare de neimaginat.

     Eu mă întreb, sincronizarea şi relaţionarea între animale sau între oameni nu are loc, la început, în urma unei empatii primare, adică în urma detectării unor emoţii la celălalt sau ceilalţi?

   Comunicarea şi interacţiunea umană sau animală nu au la bază emoţiile?

   Eu cred că DA! Eu am convingerea că aşa este, doar că oamenii sunt singurii capabili şi pot, să NU răspundă în mod natural la sentimentele celorlalţi.

   Omul este singura fiinţă care poate să decidă dacă vrea să-şi pună abilităţile şi capacităţile, trăirile lui, într-o formaţie, într-un grup de oameni ca şi echipă.

   Un lider ştie cum funcţionează în mod natural legăturile dintre oamenii.

   El ştie că oamenii sunt capabili să decidă singuri şi o fac în funcţie de propriile lor trăiri, doar că nu de fiecare dată, deciziile din spatele trăirilor lor sunt automat aducătoare şi de rezultate.

         Din acest motiv, un lider este cel care foloseşte argumentele emoţionale tocmai pentru a schima sentimentele din spatele rezistenţei la schimbare a oamenilor.

     Prin influenţare pozitivă, el aduce în intenţia oamenilor decizia lor de a-şi pune abilităţile şi calităţile lor la comun pentru a forma astfel o echipă care să realizeze ceea ce nimeni nu ar putea face de unul singur.

   Liderii şi-au învăţat lecţiile de la natura înconjurătoare şi şi-au însuşit legile ei.

Caracteristicile liderilor care „zboară” cu organizaţia lor în formă de „V”:

 

  1. 1. Ştiu când să părăsească poziţia şi să se reintegreze în „formaţie”.

   Când circumstanţele o impun, liderul se retrage pentru scurt timp de la cârma organizaţiei, lăsând locul unui alt membru care să o conducă din poziţia de expert.

   El însuşi se lasă condus pe toată această perioadă când experienţa expertului este necesară, revenind apoi din nou la cârmă când perioada critică a trecut.

Exemplu: Imaginează-ţi că eşti căpitanul unui submarin şi acesta trebuie aşezat pe fundul apei care este stâncos şi plin piscuri ascuţite ca un munte.

   Tu ştii manevra, ca idee, dar oricum nu te ridici la nivelul unui expert care reuşeşte să dea comenzile necesare în momentele necesare.

   Şi atunci ce faci? Ieşi din formaţia în „V”, te integrezi şi tu în ea şi te supui, pe perioada efectuării manevrei, ordinelor şi comenzilor expertului.

   Într-o astfel de situaţie un expert reuşeşte să aibă mai multă credibilitate şi astfel mai multă influenţă asupra echipajului pentru ca acesta să conlucreze ca un întreg la efectuarea manevrei.

 

2. Au grijă şi îşi protejează toţi membri organizaţiei

   Indiferent de problemele care apar, liderii sunt un bun exemplu personal în acordarea de ajutor şi în protejarea adepţilor săi.

   Doar aşa, aceştia vor acorda ajutor la rândul lor. Legea pe care o aplică ei în astfel de situaţie spune că „Oamenii fac ceea ce oamenii văd”.

   Altfel spus, ceea ce face liderul vor face şi oamenii. Când liderul va ajuta şi proteja oamenii, aceştia se vor ajuta şi se vor completa între ei şi vor reuşi astfel să producă sinergia de care este nevoie într-o echipă eficientă.

   Liderul ştie că fără această sinergie, organizaţia se poate dezbina şi atingerea scopului comun devine un vis pierdut.

 

3.  Liderii folosesc avântul organizaţiei

     Atunci când în faţa unui scrânciob pui un scaun, acesta poate fi capabil să oprească scrânciobul, dar dacă viteza lui este suficient de mare, atunci obstacolul va fi spulberat.

   Când avântul pe care îl are scrânciobul este mare, atunci nici o piedică nu îl mai poate opri.

   La fel se întâmplă şi într-o echipă, atunci când lucrurile sunt într-o mişcare continuă şi există un moment de inerţie prielnic, atunci se pot atinge foarte multe rezultate cu un efort mult mai mic decât dacă nu ar exista acea mişcare.

   În acel moment toate problemele care pot apărea în cadrul organizaţiei în mişcare, în acţiune, vor fi spulberate de avântul pe care o are organizaţia.

   Aminteşte-ţi de gâşte! Ele zboară cu un efort cu 70 % mai mic folosindu-se de avântul pe care îl are formaţia în „V”, decât dacă ar zbura singure, împrăştiate.

   John Maxwell spune că „cel mai bun prieten al unui lider este avântul”.

   Atunci când un lider simte avântul propriei sale organizaţii, atunci îndeamnă adepţii să facă lucrurile cele mai grele şi care, de regulă, necesită cel mai mare efort.

   În acest mod se foloseşte de momentul de inerţie al organizaţiei care spulberă toate piedicile apărute în calea ei.

 

   Nu ştiu dacă oamenii au învăţat de la păsări sau animale sau oamenii sunt cei care ştiu instinctual, ca şi animalele, aceste legi ale naturii.

   Diferenţa constă în faptul că oamenii pot decide dacă sunt dispuşi să respecte aceste legi şi din acest motiv, de cele mai multe ori ei nu le respectă.

   De aceea cred că ar fi necesar ca ei să înveţe de la natură şi de la păsări şi animale.

   În acest contex al resurselor umane neconştientizate şi neexploatate se face simţită nevoia de leadership şi de lider.

 

   Cam atât, sunt curios să-mi spui părerea ta despre acest articol. Care din cele 3 lecţii de la natura umană le-ai regăsit în experienţele tale?

   Chiar aş fi curios să-mi spui de ce crezi tu că oamenii nu sunt dispuşi să interacţioneze şi să conlucreze ca întreaga natură înconjurătoare?

   Te rog să mă ajuţi făcând cunoscute aceste informaţii şi prietenilor tăi, folosind butoanele de mai jos.

   Pe curând!

   Ciprian, prietenul Tău