De ce copiii nu mai asculta acasa de parinti si la scoala de profesori

Copiii_1

 

 

 

 

 

 

 

 

“Cu cat mai mult ne iubim copiii, cu atat mai putin ne satisface daca ei umbla doar pe urmele noastre.” – Friedrich Schleiermacher

Pentru ca iar ne aflam in prag de weekend, azi vreau sa fiu cat se pot de scurt.

Nu stiu cum “te gasesc” acum pe tine, daca esti parinte, daca esti dascal sau poate ca vei deveni parinte in scurt timp.

Nu conteaza! Intr-o forma sau alta, pe parcursul vietii, toti comunicam si construim relatii cu copii fie ei ai nostri sau nu.

De aceea sunt convins ca subiectul de azi ramane deschis pentru toata lumea si ca merita adus in lumina.

Oricum, cred ca te-ai prins deja ca aceasta tema este una foarte vasta si ca nu poate fi cuprinsa intr-un singur articol, fie el si despartiti in 2 jumatati, asa cumeste acesta.

Subiectul ” copiii nu mai asculta ” nu este doar un singur capitol din viata unui om ci mai curand este un ditamai romanul din viata unui om.

Daca ar fi sa participam amandoi la o dezbatere pe aceasta tema, de ce copiii nu mai asculta de parinti si de profesori, cred ca ne va prinde anul nou din 2020.

Asa ca incerc sa ma salvez in fata ta   si sa iti spun ca nu pot avea pretentia ca prin acest material voi rezolva toate problemele si toate nejunsurile.

Iti voi putea vorbi despre unul dintre motivele pentru care copii, parca pe zi ce trece, se lasa convinsi tot mai greu de parinti si de profesori.

Sau hai s-o spunem pe sleau: “Din ce in ce mai mult, copiii nu mai asculta de oamenii mari !!!”

Pe zi ce trece, ei parca nu mai reactioneaza la cerintele formulate de adulti.

De ce se intampla acest lucru?

Cum iti spuneam, vinovat de acest lucru se face unul dintre aspectele despre care vreau sa iti vorbesc azi.

*** *** ***

Copiii_2Cu totii stim de importanta celor 7 ani de acasa pentru un copil si de modul cum se modeleaza apoi in scoala personalitatea acestuia.

Parintii au intotdeauna cele mai bune intentii in legatura cu plozii lor, insa nu reusesc intotdeauna sa-si dea seama daca ceea ce fac este bine.

Se intreaba adesea daca oare nu cumva gresesc cu ceva in relatia dintre ei si copii lor si adeseori actioneaza cu frica.

Aceasta frica cateodata scoate la iveala din interiorul parintilor un calm excesiv si mult prea docil ca sa aiba putere de educare.

Ei se gandesc ca nu cumva sa trezeasca in copil anumite “sentimente incomode” si sa il deranjeze.

Astfel, parintii ajung la cheremul copiilor lor si se intreaba mirati oare unde au gresit.

Pe de alta parte, se intampla ca frica de greseli in educarea copiilor sa scoata din parinti o agresivitate perpetua si sa isi controleze copii cat mai bine ca sa ii caleasca, vezi Doamne, pentru viata.

Fie ca aceasta agresivitate este verbala, fizica sau ascunsa sub masca unui salvator care se jertfeste petru copilul sau, in acest fel copii ajung la cheremul parintilor.

 

Copiii_3Profesorii, au si ei scopurile lor legate de elevi.

Fie ca folosesc metode clasice, invechite si devenite in prezent ineficiente, fie ca s-au upgradat la secolul 21, dascalii urmaresc, fiecare in felul sau,  cresterea nivelului de educatie al copiilor care vin la ei in clasa.

Chiar si asa, sunt elevi care ajung la cheremul profesorilor, la fel sunt profesori care ajung la cheremul elevilor.

Acum ma intreb oare cum ar putea arata o relatie copil – adult fara ca unul sa fie la cheremul celuilalt?

Iti pot spune ca o asemenea relatie exista si ea nu tine doar de ideal sau de mit.

Ajungerea in extreme se face din cauza mai multor greseli.

In materialul de azi eu mi-am propus sa vorbesc despre una dintre aceste greseli.

*** *** ***

Greseala in care se aluneca frecvent este ca atunci cand ne adresam unui copil, nu tinem cont de tiparul sau de personalitate si de comportament.

Nu mai reusim sa vorbim pe limba lui, nu mai reusim sa intram mai intai in lumea lui ca sa observam si sa intelegem cu cine avem de-a face.

In comunicare cu copii, noi oamenii mari procedam asa cum am vrea ca altii sa procedeze cu noi atunci cand ne adreseaza o cerere sau un mesaj.

De exemplu:

Daca noi preferam sa vorbim direct si la obiect, sa dam raspunsuri scurte, sa obtinem rezultate rapide si sa respectam toate regulile, vom avea automat tendinta sa ne exprimam exact in acest fel si cererile noastre catre copii.

Vom avea un comportament direct fata de ei, le vom spune rapid ceea ce vrem de la ei sa faca si nu vom  folosi prea multe cuvinte ca sa nu pierdem timpul cu dicutiile.

Uneori chiar o sa-i repezim. Adica, asa cum se spune intr-un limbaj popular, avem tendinta sa alunecam in zona in care folosim comunicare de tipul “Ho si Tio” !

Exact din acest punct poate aparea problema de comunicare.

Ce sa inteleaga de la noi, un copil caruia ii place sa relationeze, care are nevoie de detalii suplimentare, care vrea sa simta caldura in vorbele noastre si sa vada ca avem rabdare cu el.

Tot ce va simti acel copil din partea noastra va fi sentimentul de constrangere, ca ii cerem ceva ce in lumea lui nu are un corespondent.

Pe harta comportamentala a mintii lui, acele strazi scurte pe care noi ii cerem sa mearga, nu exista.

In mintea lui, poate ca strazile sunt mai intortocheate si de aceea are nevoie in plus de elemente de ghidare si de orientare.

Daca un adult are suficienta experienta ca sa inteleaga totusi ce anume vrem noi sa-i transmitem ceva care nu seamana cu ceea ce are el in minte, un copil nu are inca aceasta putere de a patrunde si pe celelalte harti din mintea oamenilor.

Cu alte cuvinte, cu un copil nu te poti intelege, nu te va asculta sau nu va face ce ii ceri tu pana cand nu ii deschizi harta comportamentala si nu ii arati exact pe aceasta harta pe unde anume sa o ia, in care directie.

Asa cum spunea poetul austriac Peter Rosseger, “Un copil este ca o carte din care citim si in care ar trebui sa scriem”.

Pare destul de complicat nu-i asa?

Nu este de mirare ca parintii si profesorii sunt speriati sa nu o dea in bara in relatiile cu copii si cu elevii.

Lumea de azi si rapiditatea cu care se intampla lucrurile, nu ne mai permite sa avem rabdarea care sa spunem ca exista acum 20 de ani.

Acum nu prea mai avem timp sa ne incadram si sa ne supunem unor reguli de relationare.

Acum totul este viteza de reactie, totul este eficienta si tot ce ne dorim este sa avem rezultate cat mai bune si foarte rapid obtinute.

Acum ori stai, ori esti intr-o miscare foarte rapida.

Nu zic ca este ceva gresit in asta, doar ca daca vorbim de copii, ei inca functioneaza in mai multe viteze decat adultii.

Asa ca ne punem urmatoarea intrebare:

Ce sanse sunt ca sa deschizi harta comportamentala, acea carte despre care vorbeste Rosseger, pentru fiecare copil in parte ca sa poti apoi “scrie si desena” pe ea, astfel incat acel copil sa stie ce vrei de la el si sa dea curs cererilor tale?

Ei, stai linistit! Vestile sunt bune!

Exista sanse foarte mari sa putem face acest lucru.

Norocul nostru ca aceste tipare comportamentale nu sunt decat 4.

Doi psihologi din Germania, Lothar Seiwert si Friedbert Gay, ai reusit sa identifice la copii, 4 tendinte comportamentale preferate.

 

 1. Copilul dominant

Copiii_4

 Caracteristici: stie ce vrea si vrea rezultate imediate, este aventuros, este inclinat spre competitie si actiune, incalca regulile si le pune permanent sub semnul intrebarii, este nesabuit, este in stare sa calce, ca un tanc, totul in piciore pana ajunge acolo unde isi doreste, are o ambitie si o vointa puternica, recunosc usor zonele vulnerabile ale celorlalti copii

 Preferinte: ii place sa fie admirat pentru realizarile sale, ii place sa fie rebel, se simte atras de lucrurile noi, ii plac provocarile, are nevoie de spatiu de manevra si ii place sa preia responsabilitati, ii plac scurtaturile si traseele directe, uraste sa piarda, pune multe intrebari 

 Comportament sub presiune: devine agresiv si nerabdator cand se simte constrans, fuge de treaba, nu accepta refuzuri, ranesc sentimental pe cei din jur 

 

2. Copilul influent

Copiii_5Caracteristici: foarte prietenos , sensibil, foarte activ, deschis, vorbaret, entuziast, vesel, grijuliu cu ceilalti copii, increzatori in cei din jur si in ceea ce fac, implicat, vin cu idei bune

Preferinte: sa primeasca incurajari permanente si aprobari entuziaste, vrea atentie sporita, ii place sa distreze pe altii, sa fie liber, sa fie laudat in public, ii place sa relationeze cu ceilalti copii, simt nevoia de multa tandrete 

 Comportament sub presiune: este uituc si ignorant, se plictiseste repede, devine neglijent, exagerat de sentimental, se consuma foarte mult emotional, actioneaza impulsiv, drgalasenia lor se poate transforma imediat in manie

 

 3.Copilul stabil

Copiii_6Caracteristici: ritm lent, retras, relaxat, un bun ascultator, timid, impaciunitor, nepartinitor, motivat de activitati de grup, cand se apuca de treaba munceste consecvent si in ritmul lui

Preferinte: ii place sa se simta in siguranta si uraste schimbarile si conflictele, ii place sa faca lucruri impreuna cu altii, sa fie apreciat sincer, ii place rutina si mediul familial, nu-i plac intreruperile si surprizele, uraste haosul si crizele

 Comportament sub presiune: se adapteaza prea mult la mediu si vrea sa faca pe plac cu orice pret, devine nehotarat, cauta motive ca sa evite schimbarea

 

4. Copilul constiincios

Copiii_7Caracteristici: analitic, rational, se conduce mult dupa logica, serios, corect, precis, motivat, curios, prudent, atent, inavata foarte repede

Preferinte: nu ii place sa faca greseli, sa socializeze fara rost, ii place linistea si concentrarea, calculeaza deciziile, ii plac ordinea si disciplina, prefera sa faca lucrurile mai mult singur decat in echipa

 Comportament sub presiune: derutat, ingrijorat, gandeste prea mult, se retrage sa reflecteze, devine perfectionist, devine frustrat daca nu se ridica la nivelul propriilor standarde

Tendinta fiecarui adult este sa comunice conform tiparului din care face el parte atunci cand se adreseaza unui copil si exact acst lucru devine o problema.

Indiferent ca tu, ca om mare, ai caracteristici din tiparul dominant, influentator, stabil sau constiincios, cererea ta catre copil trebuie sa ia in calcul tiparul lui de comportament si nu al tau.

Parintii si profesorii care apartin unui tipar constiincios se inteleg in mod natural mai bine cu un copil constiincios, in schimb intre un adult dominant si un copil influent pot iesi chiar scantei la un moment dat.

Fiecare adult si fiecare copil are in el caracteristici din fiecare tipar comportamental, in schimb unul este predominant, adica unul din cele 4 face regulile comunicarii.

*** *** ***

Azi am spus ca vreau sa fiu scurt si din acest motiv ma opresc aici.

Stiind aceste caracteristici de comportament si de personalitate, tu acum poti sa citesti in harta mentala si comportamentala a oricarui copil.

Data viitoare te voi ajuta cum anume sa gasesti cele mai bune modalitati prin care sa determini un copil sa faca ce ii ceri tu.

In acest moment vei putea doar sa-i scanezi si sa-i citesti, ca sa stii cu cine ai de-a face.

Despre cum sa le pui problema in continuare, vom discuta data viitoare.

Pana atunci nu uita sa-mi trimiti comentariile tale.

Astept sa imi trimiti un mesaj de la tine in care sa imi povestesti ce crezi tu ca trebuie sa faca un adult ca sa fie ascultat si urmat de un copil.

Ce poate face in plus un om mare ca sa isi cresca puterea de convingere in fata unui copil? 

Ne “revedem si ne reauzim” saptamana viitoare. 

Pe curand! 

Cu drag si cu un comportament de constiincios  ,

Ciprian