Cum sa transformi slabiciunile in putere si sa atingi maretia Eu–ului tau autentic

CIne_esti_tu_de_fapt

 

 

 

 

 

 

 

 

Salut!

Astazi vrea sa-ti dau o mica frantura dintr-un program la care lucrez de mai bine de un an de zile.

Nu aveam de gand sa public pe site aceste informatii pentru ca subiectul este unul sensibil si greu de acceptat de toata lumea.

Din pacate, prejudecatile oamenilor constituie cateodata adevarate bariere in calea evolutiei lor.

 Asa cum mi-a spus intr-o zi un cursant de-al meu, “Doar mintile deschise isi pot rezolva problemele in viata”. Asa este, sunt de acord cu asta.

Si eu, pana nu am renuntat la mandria omului care traieste cu senzatia ca stie totul, am invartit in gol foarte mult timp roata vietii mele.

Ignoranta mea m-a costat scump, iar rezistenta mea la schimbarea modului de a gandi m-a facut in cele din urma sa ma afund din ce in ce mai mult in mediocritate.

Majoritatea oamenilor cu care am lucrat mi-au spus ca intelegerea si aplicarea informatiilor pe care m-am decis sa ti le prezint si tie azi,  lor le-a rezolvat multe probleme emotionale si de comportament.

Le-am dat dreptate pentru ca si pentru mine a fost la fel. Asa am scapat de cele mai ascunse si mai puternice frici  ale mele care imi alimentau lipsa de incredere in mine.

Sunt convins ca asa va fi si astazi pentru tine. Uite despre ce este vorba.

 

***                                  ***                                     ***

Daca intr-o zi ne-am intalni pe strada sau la o petrecere si eu la un moment dat te-as intreba: “Cine esti tu… de fapt?”, ce mi-ai raspunde?

Poate la inceput vei sta putin sa te gandesti si sa te intrebi, “oare ce vrea asta de la mine?”, “ce l-a apucat sa-mi puna o asemenea intrebare?” .

Mai tarziu, totusi, imi vei da un raspuns pentru ca vei simti nevoia sa-mi arati ca tu stii foarte clar cine esti. Cum ar fi posibil sa nu stii asta?

Poate ca imi vei raspunde:

“Sunt un crestin ortodox”

“Sunt un om care vrea liniste si pace”

“sunt un om cinstit si respectat”

“Sunt un om caruia ii place viata”

“Sunt un parinte minunat si un familist convins”

“Sunt un coleg saritor si un prieten devotat”

“Sunt un sef si un om de succes”

“Sunt cel mai bun profesionist in domeniul in care activez”

“Sunt un om inteligent caruia ii pasa de cei din jur”

“Sunt o lumina, o energie…”

… si sunt convins ca asa este.

 

La fel, daca tu ma vei intreba pe mine cine sunt, si eu iti voi da si eu setul meu de raspunsuri.

Toate rapunsurile pe care tu te gandesti sa mi le dai, sunt imagini despre tine care s-au intiparit in mintea ta.

Toate formeaza un ansamblu a imaginii pe care tu o ai despre tine si toate sunt lucruri bune despre tine. Este bine cand imaginea ta despre tine este una pozitiva, nu-i asa? 

Insa, daca tot te-ai antrenat cu mine in aceasta conversatie si daca tot am ajuns pana aici, sa-mi spui despre tine cine esti tu de fapt, acum as fi curios sa te intreb altceva:

Dar daca esti totodata si ceea ce NU iti doresti sa fii?

Daca esti cateodata: “intuneric”, daca esti lipsit de preocuparea celor din jur, slab atunci cand faci anumite lucruri, plin de esecuri, un om care se gandeste doar la binele lui.

Daca totusi, in adancul fiintei tale, esti o persoana care se revolta mereu pe cei din jur, care simte nevoia sa fure si sa fie necinstita si care vrea sa-si schimbe religia?…

… ai inchis articolul sau mai esti aici cu mine? 

 

Poate te intrebi daca am luat-o cumva razna sau ce rost au aceste intrebari atata timp cat tu mi-ai demonstrat foarte clar ca stii cine esti.

Intr-adevar, noi doi nu prea am stat de vorba despre un asemenea subiect si este normal sa te gandesti la o eventuala nebunie care sa ma fi cuprins in acest moment.

Asa ca lasa-ma te rog sa-ti explic pe larg ce vreau sa-ti prezint in acest material si sa pledez impotriva nebuniei mele.  

Totul pleaca de la faptul ca imaginea de sine din mintea ta este cea care iti sopteste mereu la ureche cine esti tu, cine crezi tu ca esti, Eu – ul tau.

Astazi vreau sa-ti vorbesc despre puterea Eu – lui tau autentic, asa ca hai sa vedem mai intai cum ia nastere imaginea Eu-lui tau, acea imagine a ta, despre tine.

 

Cum se formeaza Eu-ul

 Lumina

Toata grija pe care ne-o poarta parintii si profesorii este ca noi sa devenim cat mai repede adulti (ca mod de gandire).

De aceea, permanent ni se aplica corectii astfel incat sa nu cumva sa ramanem  cu acea spontaneitate copilareasca cu care incepem sa ne obisnuim din momentul in care ne nastem.

La inceput ne simtim bine cu noi insine si consideram ca noi suntem suficienti asa cum suntem si ca nu avem nevoie de nici un retus.

Putin mai tarziu, acasa ni se spune ca suntem obraznici sau neindemanatici, iar cand mai crestem putin si ajungem la scoala aflam despre noi ca suntem nesimtiti si chiar prosti uneori.

Conform unui studiu din America (ti-as da si din Romania, dar stiu ca pe la noi nu prea este timp de asa ceva), un parinte obisnuit, isi critica de 8 ori mai mult copii decat ii lauda.

Si de ce? Asa cum iti spuneam, ca sa le grabeasca, chipurile, maturitatea gandirii si sa-i scape rapid de comportamentele din copilarie care nu ii pot face oameni sa fie cu picioarele pe pamanat, de ce altceva?

Si uite asa, urmand acest program social, prin care parintii si profesorii isi dau mana ca sa ne transformam rapid in oameni mari, ajungem sa intelegem ca in noi exista lucruri bune si lucruri rele.

Ca exista lucruri pe care trebuie musai sa le facem si altele pe care nu trebuie sa le facem. Este prima data cand simtim ca avem in noi anumite trasaturi care altora nu convin si care nu sunt acceptate de cei din jur.

Apoi, urmandu-ne asa numita soarta, ajungem in adolescenta sa imbratisam cea mai confuza stare pe care a simtit-o vreodata.

Cand incepi sa intelegi cat de cat cum functioneaza lucrurile pe lumea asta, “HOP!”, vine pubertatea. Incep sa-ti apara cosuri pe fata, corpul tau incepe sa se transforme si sa devii altcineva fara ca tu sa iti fi dorit asta. Incepi sa te intrebi, ce se intampla cu mine?

Incepi sa devii stanjenit de felul cum arati si…, ca si cum ai face parte dintr-un plan diabolic de distrugere de sine,… incepi sa te indragostesti de cine nu trebuie ca sa simti in plus si acele sentiment de respingere, de abandon, singuratate, de inferioritate, de lipsa de putere si de lipsa de iubire.

Acestea sunt primele noastre probleme majore de viata in fata carora nu stim incotro s-o apucam. Este poate primul moment cand nu mai stim exact cine suntem.

Asa ajungem pentru prima data sa traim sentimentul de confuzie si sa simtim din ce in ce mai mult acea frica care ne macina increderea in noi si ne schimba imaginea noastra de sine.

In ce Rai am trait cand am fost copii si in ce Iad am inceput sa traim la pubertate!

 

Divizarea Eu – lui  (Crearea celor 2 imagini de sine opuse)

 Iad_si_rai

Incepand cu  adolescenta, intelegem cel mai bine ca in noi exista lucruri bune, pozitive, unanim acceptate si recompensate de toata lumea de langa noi si ca exista si multe lucruri rele, negative, care ne aduc doar necazuri atunci le manifestam.

Din acel moment, fiinta noastra adevarata, eu –ul nostru autentic,  incepe sa se rupa in 2 parti, incepe sa se transforme in 2 imagini opuse.

O imagine este cea pe care ne-o accepta cei mai multi oameni si pe care ajungem sa pretindem si noi ca o avem – imaginea noastra pozitiva (imaginea pretinsa).

O alta imagine este cea nascuta din orgoliul nostru ranit ce contine rusine, vinovatie, teama, respingere, pe care ne este frica sa o afisam in lume pentru a nu fi judecati si neacceptati.

Aceasta imagine nepretinsa de noi, se transforma de fapt in omul care ne este frica ca suntem si pe care il tinem ascuns in adancul fiintei noastre – imaginea noastra negativa.

Ca sa fim siguri ca suntem acceptati, iubiti si ca suntem in acord cu ceea ce gandeste lumea , incepem sa negam existenta imaginii noastre negative si sa o afisam doar pe cea pozitiva.

Ce este pozitiv si ce este negativ, nu am hotarat noi, ci pur si simplu au hotarat cei din jurul nostru, care s-au nascut inaintea nostra. Ei au decis care dintre aspectele fiintei noastre sunt bune si care sunt rele.

De exemplu, in societatea in care traim amandoi, este ceva negativ sa furi, pentru ca asa ni s-a spus si asa am fost educati.

In schimb daca ne-am fi nascut intr-un grup de oameni care traiesc din hotie si furat, probabil ca am fi fost educati sa ne mandrim cu faptul ca furam si in acest fel imaginea noastra de hoti ar fi una pozitiva in acel grup. 

Cu alte cuvinte, ceea ce este negativ intr-o societate, poate fi pozitiv in alta.

Inainte, pe vremea romanilor, era ceva absolut normal sa participi la urgii sexuale in public, iar asa ceva acum este absolut condamnabil.

La fel, mai de mult o actrita era considerata o femeie usoara, iar acum este un adevarat model de viata si de castig financiar pentru cele mai multe fete tinere.

Toate aceste lucruri pe mine ma fac sa iti spun ca lumea nu s-a schimbat, ca omul in general nu se poate schimba. El este la fel de cand e lumea lume.

Cu timpul s-au schimbat doar standardele si regulile unei imagini pozitive si ce anume oamenii blameaza si respins ceea ce ei considera a fi o imagine negativa.

Inainte era OK sa-ti faci dreptate singur cand familia ta era omorata si sa iti afisezi latura ta razbunatoare si necrutatoare.

Acum trebuie sa arati ca esti cumpatat, ca poti sa ai acea putere de discenamant  prin care sa apelezi la lege.

Mediul nostru actual in care traim, societatea, ne impune normele dupa care ceva este bine si altceva este rau.

Nu am nimic impotriva sa se intample asta! Asa si trebuie sa se intample pentru ca altfel nu ne-am mai putea intelege intre noi si ar fi un haos total.

Mai mult, toate experientele placute si neplacute din viata noastra, ne-au filtrat si ele imaginea noastra pozitiva, adica acea imagine pe care lumea ne-o accepta.

Cu toate acestea este important sa nu uitam un lucru si sa tinem cont de el in toata viata noastra.

Oriunde ne-am afla, indiferent de societatea in care traim, de era istorica in care suntem prinsi si de tot ce ne aduce viata,  noi suntem dualitate.

Avem in noi si binele si raul acelui moment al erei istorice, avem si pozitivul si negativul dupa care cei din jur fac judecata noastra despre noi.

Noi nu suntem doar imaginea pozitiva pe care si-o doreste lumea s-o vada la noi, ci suntem totodata si ceea ce lumea uraste la noi

In continuare vreau sa iti explic ce este cu fiecare parte divizata a eu-lui nostru.

 

Eu –ul pretins  (Cine pretinzi ca esti)

 Masca

Eu – ul pretins este imaginea ta pozitiva pe care o afisezi in fata lumii.

Spus in alte cuvinte, imaginea ta pozitiva nu se bazeaza pe cine esti tu in realitate ci pe mascarea omului care ti-e teama ca esti, teama dobandita pe parcursul educatiei tale.

Daca vrei sa afli aspectele care tin de imaginea ta pozitiva raspunde la urmatoarele intrebari:

  • Cum iti place sa te perceapa cei din jur tau, ca fiind cine? 
  • Ce aspecte ale comportamentului tau si a capacitatilor tale ai vrea ca ceilalti sa remarce la tine? 
  • Daca ar fi sa demonstrezi tuturor un anumit lucru in viata ta despre tine, care ar fi acela? 
  • Printre ce tip de oameni te simti tu cel mai bine?

 

Raspunsurile pe care le vei da iti vor arata care sunt aspectele eu –lui tau pe care iti place sa le afisezi.

In general sunt trasaturi de caracter cu care tu te mandresti si care iti plac sa se vada la tine si pe care iti doresti sa le scoti cat mai mult in evidenta.

Sunt de asemenea si trasaturi pe care le au alti oameni si langa care tie iti face placere sa traiesti.

 

Eu –ul pe care il tii ascuns  (Cine ti-e teama ca esti)

 Eu_-ul_ascuns

Imagineaza-ti urmatorul scenariu, prima data ne intalnim amandoi fata in fata, iar eu ma uit la tine si iti spun ca:

 “Esti un brontozaur auriu cu aripioarele mov si cu ochii rosii”

Iar a doua oara cand ne intalnim iti spun ca:

“Esti un urat nesimtit, care isi flutura bratele ca un ingamfat si care se uita la cei din jur cu un aer de superioritate” 

Ei, care este reactia ta cand auzi cele 2 afirmatii ale mele despre tine?

Prima afirmatie nu iti starneste nici o emotie, poate doar una de mirare, gandindu-te ca am o imaginatie bogata.

Dar a doua, te va enerva la culme, te vei supara si vei reactiona poate violent atunci cand o vei auzi (recunoaste ca sunt sanse foarte mari sa faci asta  ).

In ce consta diferenta?

Cand auzi ceva despre tine si acel ceva te supara, atunci acel lucru exista in tine iar tu il tii ascuns ca sa nu cumva sa se vada.

La un anumit nivel al mintii tale, incepe sa iti fie frica ca afirmatia mea despre tine poate fi adevarata si de aceea te superi si poate reactionezi chiar si agresiv.

Cu prima afirmatie tu nu te identifici pentru ca nu are nici o sansa ca ea sa fie adevarata in mintea ta, pe cand cea de-a doua iti da fiorii descoperirii unui adevar ascuns in tine.

Si nu-i nimic deplasat in asta. Trebuie sa intelegi ca in noi, exista aceleasi lucruri.

Avem in noi bunul simt, modestia, priceperea si calmul, la fel cum avem in noi de asemenea nesimtirea, ingamfarea, nestiinta si agresivitatea.

Cu fiecare din aceste laturi ale personalitatii noastre ne-am construit cele 2 imagini de sine opuse.

Daca vrei sa afli aspectele care tin de imaginea ta negativa pune-ti urmatoarele intrebari:

- Ce anume te enerveaza cel mai mult atunci cand se discuta despre tine?

- Ce te supara sau te enerveaza cel mai mult la oamenii din jurul tau?

- Care dintre secretele tale ai vrea sa fie aflate doar dupa moartea ta?

Raspunsurile pe care le vei da iti vor arata care sunt aspectele care tin de imaginea ta pe care o ascunzi de ochii lumii, de cine nu pretinzi tu ca esti.

In general acestea sunt proiectii pe care le faci pe celelalte persoane, adica cel mai mult urasti la altii tocmai acele trasaturi de caracter pe care ti-e este frica ca le-ai putea podesa si tu.

 

Etapele aparitiei imaginii negative de sine: 

Putem spune ca noi oamenii am creat impreuna, in societatea noastra, aceasta lume divizata in rau si in bine, fara sa stim cu adevarat ce facem si unde ajungem.

Mai jos o sa-ti enumar principalele etape prin care trecem ca sa ne „construim” imaginea noastra negativa si apoi sa ii aparam identitatea ei secreta.

 

1. Ascunderea si punerea in intuneric a trasaturii etichetata ca fiind negativa

Noi am invatat sistematic ca nu este bine sa vorbim despre impulsurile noastre emotionale si despre visurile noastre pentru ca atunci cand o facem suntem luati in deradere, putand fi considerati niste ciudati sau pentru ca putem fi judecati.

Cati dintre noi nu avem visuri din copilarie despre care si acum ne este rusine sa vorbim?

Cum sunt catalogati si etichetati oamenii care au alte orientari sexuale sau cei care sunt cleptomani?  Simplu, niste ciudati si niste pacatosi.

Ma intreb oare daca acei oameni ar fi putut vorbi deschis despre aceste impulsuri ale lor,  mai tarziu ar mai fi ajuns sa le dea curs si sa fie dominate de ele?  

 

2. Trairea sentimentului de rusine si vinovatie

Cand am observat cum suntem tratati atunci cand ne afisam impulsurile si ne expimam visurile cu voce tare, am inceput sa le ascundem in noi pentru ca am inceput sa ne simtim vinovati si rusinati pentru ca le avem.

Ele sunt considerate ca fiind anormale pentru vremurile in care traim.

 

3. Ziua judecatii

Toate lucrurile de pe urma carora noi am simtit rusine si vinovatie, am inceput sa le judecam ca fiind negative, rele, chiar animalice. 

Ele au inceput sa se acumuleze in mintea noastra inconstienta si astfel, noi am ajuns sa nu mai fim constienti de ele si de efectul lor asupra vietii noastre.

 

4. Acuzatia pentru ceea ce ni se intampla

Tot ceea ce se afla mocnind in interiorul nostru, se reflecta mai devreme sau mai tarziu in exteriorul nostru, in viata noastra.

Ajungem sa fim invidiosi, sa tanjim la bunurile altuia, sa nu ne mai putem stapani pornirile si toate astea ca din senin.

Faptul ca am devenit inconstienti de ceea ce am creat noi singuri in interiorul nostru, ajungem sa ne punem intrebarea, „cine se face responsabil pentru ceea ce ni se intampla in viata noastra?” .

Rusinea si vinovatia noastra acumulata prin faptul ca gandim si simtim ceea ce este considerat neadecvat si contrar normelor culturale si sociale, a atins niveluri uriase, iar asta ne aduce cea mai mare suferinta.

Suferinta noastra devine o rusine si o vinovatie amestecata cu frica.

 

5. Gasirea vinovatului pentru toate lucrurile rele

Cand incepem sa suferim, atunci este momentul sa gasim un tap ispasitor, un dusman in spatele caruia sa-i punem in carca toata nefericirea si negativitatea noastra si sa luptam apoi cu el din rasputeri.

Din acel moment acel tap ispasitor este forta demonica pe care trebuie sa o invingem.

Incepem sa traim cu senzatia ca nu noi suntem responsabili pentru ceea ce ascundem in interiorul nostru, ci altcineva din exterior, care se ocupa de noi sa traim in suferinta, este responsabill pentru relele din viata noastra.

 

6. Separarea eu –lui si condamnarea vinovatului

Cand am gasit tapul ispasitor, atunci ne separam pur si simplu de el. Cum am putea sa spunem ca dusmanii nostri suntem tot noi, acea parte ascunsa din noi?

 NU! Mai util este pentru noi sa credem ca dusmanii sunt mereu „ceilalti” de care trebuie sa ne ferim si impotriva carora sa luptam.

 

7. Lupta cu raul

Lupta_cu_raul

Lupta cu raul care, chipurile, se afla in exterior, nu stiu daca are un inceput clar si un sfarsit. Oricum, aceasta lupta nu a condus niciodata la disparitia durerii si suferintei noastre.

De aceea ne aflam intr-o stare permanenta de conflict intre bine si rau, care nu este altceva decat un conflict interior pentru ca acolo se duce aceasta lupta. 

Si binele si raul exista in noi, nu binele este in noi si raul este in exteriorul nostru.

Raul este acel aspect care este considerat animalul din noi. Este zona din interiorul mintii noastre in care se afla cele mai mari pulsiuni emotionale, instinctul de conservare.

Lupta este doar cu propria noastra imagine negativa pe care o reprimam in interiorul nostru si care vrea permanent sa-si fac simtita prezenta, sa iasa mereu la lumina.

Vrea asta pentru ca si ea este o parte din noi pe care nu o putem lasa pur si simplu uitarii.

Este ca si cum intr-o zi nu iti mai place de piciorul tau drept si incepi sa il ignori, sa nu-l mai misti deloc si sa nu il mai protejezi de nimic. Ei, ce se intampla in acel moment?

Piciorul incepe sa-ti amorteasca, sa te doara, sa prinda rani,… sa faca tot posibilul sa-si manieste prezenta. Incepe sa te chinuie si sa te faca sa suferi ca tu sa il bagi din nou in seama si sa ii accepti existenta.

La fel stau lucrurile si cu acea parte din noi pe care o renegam, tinand-o ascunsa. Ea va incepe sa ne chinuie, pana cand ii vom accepta existenta.

Chiar daca vrem sa renuntam la imaginea noastra negativa pe care am creat-o si care s-a instalat in subconstient, nu renunta ea la noi.

Si uite asa apar belele din viata noastra. Asa apare acel rau de care ne ferim permanent in toata existenta noastra si care cu timpul ne ajunge din urma.

Imaginea noastra renegata, pe care noi o percepem ca fiind ceva rau, negativ, iese la lumina in viata noastra si incepe sa se manifeste.

Problemele si tragediile din viata noastra apar atunci cand imaginea noastra negativa, ascunsa in subconstient, se manifesta exact in momentele in care nu trebuie.  

De exemplu, te afisezi ca esti cinstit si onest aproape o viata intreaga si la un moment dat esti prins “cu mana in sacul lui Mos Craciun” ca sa iti iei singur un dar necuvenit.

Subconstientul tau, la un moment dat, te conduce in situatii in care sa te indoiesti de onorabilul tau caracter si sa te confrunti cu tentatia de a fi necinstit.

Esti apreciat pentru calmul tau si pentru modul cum iti mentii cumpatul in fata oricarei situatii si la un moment dat, “te iei de gat” cu un vecin sau cu un sofer din trafic si va straduiti din rasputeri sa va bagati unul pe altul in spital.

Si cand esti intrebat cum este posibil sa fi facut asta, raspunsul este clar: „Nu stiu, parca cineva mi-a intunecat mintile si m-a indemnat sa sar la bataie”

Vestea proasta este ca acel cineva esti tot tu, de fapt o parte inconstienta din tine.

Acel cineva care ne intuneca mintile nu este altceva decat imaginea reprimata in noi, tinuta ascunsa, in umbra fiintei noastre. (In psihologie ea poarta numele de umbra)

***                                     ***                                          ***

Dupa cum observi, aparitia imaginii de sine trece de la o etapa care poate fi considerata una inofensiva, de a tine un secret, pana la etapa de autodistrugere, de lupta cu propria persoana, crezand ca de fapt este o lupta cu un inamic provenit din exterior.

Tot ceea ce noi consideram a fi rau, trece prin aceste 7 etape si se transforma intr-o adevarat forta pe care am fost obisnuiti sa o numim demonica.

Impulsul nostru de a ne lepada de imaginea noastra negativa a creat un adevarat razboi intre lumina din intunericul din noi.

Cu timpul aceasta separatie devine patologica, scotand la iveala ura, manie, invidie, ostilitate, negativitate, desfrau….

Sunt crestin ortodox, insa nu pot sa continui sa cred ca viata este o batalie permaneta si fara sfarsit intre rau si bine.

In interiorul nostru exista 2 polaritati si ca si in cazul curentului electric, energia vietii circula intre polul pozitiv si cel negativ.

Fara „+” si „ ”  nu ar avea cum sa se produca energie. Fara existenta celor 2 polaritati, viata nu ar mai avea nici o savoare. Ea nu ar exista.

De fapt, eu unul cred ca savoarea vietii este tocmai unirea celor 2 polaritati.

Cine intelege acest lucru, ajunge sa creada ca existenta imaginii negative a omului, acel rau demonic, este absolut normala.

Acest rau nu este creat de nimeni altcineva decat de impulsul nostru uman de a ne separa de ceea ce nu este acceptat la noi de catre cei din jur. Acest impuls provine din ego-ul nostru care „fuge cat il tin picioarele” de umilinta si suferinta.

Ego-ul nostru vrea sa ne rupem de acele slabiciuni, care de fapt nu sunt slabiciuni, ci doar asa sunt vazute de ego care priveste prin filtrele si regulile societatii in care traim.

Partea nasoala este ca, cu cat ma straduiesc sa cresc plusul polaritatii, adica puterile mele, punctele mele tari, cu atat va creste si minusul polaritatii, adica slabiciunile mele.

 

Salvarea poate veni din alta parte

Unificare

Daca este sa vorbim si de existenta in interiorul nostru a unui impuls divin, acesta este cel al dorintei interioare de a uni cei 2 poli.

Acesta este cea mai rapida cale de a scapa de emotiile si de  comportamentele noastre ce ies la iveala fara sa le putem controla.

Daca noi am reusit sa cream 2 imagini ale Eu – ului nostru, oare nu am putea sa ne folosim aceasta putere de creatie si pentru a le unifica inapoi?

Impulsul divin este cel care ne indeamna sa cautam unificarea imaginii pozitive cu cea negativa pentru a redeveni acea fiinta care am fost creata la inceputul aparitiei noastre pe pamant.

Acea fiinta care nu este atinsa de vreun program social si care inca nu s-a lasat caluzita de ego, de mandrie si dorinta de afirmare, de a sta mereu in fata.

In urma acestui impuls divin, ajungem sa scoatem la lumina imaginea noastra negativa, devenind astfel constienti in totalitate de sinele nostru, de eu –ul nostru autentic, nemascat de nimic.

Unificarea plusului cu minusul ne va da un intreg fara polaritate.

Adica este ca si cum tu vei putea deveni treptat din ce in ce mai constient de cine esti tu cu adevarat si vei putea sa iti folosesti in mod rational si plusul si minusul din tine, fara sa fii nevoit sa le separi, din dorinta de a nu-ti fi afectat ego-ul.

Astfel vei putea treptat sa anihilezi acel rau, acel efect al imaginii tale considerate negativa care actioneaza incontrolabil, din umbra, pornind din subconstientul tau.

Unificarea totala a celor 2 parti al eu –ului tau este constiinta totala a sinelui, este eu –ul nostru autentic.

***  ***  ***

Acum ca ti-am spus toate acestea, ma intreb, “Raul cel mai mare, nu cumva poate fi o binecuvantare?”

Oare ceea ce credem noi a fi slabiciune in mintea noastra, pentru ego-ul nostru, nu cumva poate fi de fapt singura noastra putere adevarata?

 

Astazi ma opresc aici pentru ca m-am lungit prea mult cu acest material.

Data viitoare o sa raspund la aceasta intrebare si o sa iti dau o metoda foarte simpla prin care poti sa transformi in putere ceea ce crezi tu la tine ca este slabiciune.

>>>VA URMA<<<

 

Te rog sa-mi lasi mai jos un comentariu si sa imi spui parerea ta despre acest articol.

Daca ti-a placut este obligatoriu sa-mi dai mai jos un “like si sa il “share-uiesti” mai departe. (este posibil sa ajuti multi oameni facand asta)

Vreau sa stiu daca te intereseaza acest subiect si daca vrei sa iti trimit si continuarea.

Pentru asta da-mi te rog un reply la acest email si spune-mi ca vrei sa fli mai multe. Multumesc!

 

Cu drag si cu dorinta de a-ti transforma slabiciunile in putere,

Ciprian

 

PS – Mai jos ai detalii despre programul despre care ti-am zis la inceput ca lucrez la el mai bine de un an 

„Revolutia interioara la 360 ° – Cum sa atingi echilibrul in cele 4 planuri ale vietii tale: fizic, emotional, mental si spiritual.

 

L-am structurat pe patru module:

  • vitalitate fizica si psihica – chef de viata
  • starea de bine, calitatea vietii – gestionarea emotiilor, amplificarea increderii de sine
  • folosirea la maxim a potentialului mental – cresterea atentiei, concentrarii, memorarii si flexibilitatii mintii
  • descoperirea Eu-lui interior si a misiunii personale 

Este un proiect pilot, cu doar 24 de locuri disponibile

Arunca o privire pe detaliile despre program. Sunt convins ca o sa iti placa foarte mult: Click aici