Cel mai mare secret al indrumarii si conducerii oamenilor

Cel_mai_mare_secret_al_indrumarii_si_conducerii_oamenilor

  Îmi vine în minte acum o întâmplare prin care am trecut chiar anul acesta şi care a fost destul de dezamăgitoare pentru mine.

     Ştiam totuşi că aşa se va întâmpla pentru că am încălcat o regulă, mai curând o lege care ţine de leadership şi de influenţarea oamenilor.

     Cu toate acestea, m-am simţit destul de frustrat şi chiar am avut tendinţa, pentru scurt timp, să scot vinovaţi pe alţii de eşecul meu, chiar dacă eu am fost cel care a încălcat legea cu bună ştiinţă.

 

     Ceea ce vreau să-ţi mărturisesc în acest material l-am numit secret pentru că el este ascuns printre rânduri.

   Este ascuns printre lucrurile care s-au spus deja despre cum acţionează şi se decid oamenii.

   Este ca şi cum toţi cei care au spus-o nu au vrut să dea detalii sau „mur în gură”.

   Nuanţele şi interpretările acoperă secretul care, în opinia mea, este „punctul cel mai fierbinte” al îndrumării şi conducerii oamenilor.

   Este un lucru pe care chiar dacă unii totuşi ştiu de existenţa lui, din dorinţa de a rezolva cât mai repede lucrurile, îl ignoră.

   El pleacă de la un principiu pe care dacă îl încalci, de fiecare dată oamenii din jurul tău te vor face să te simţi ca un om a cărui idei sunt ignorate.

   Vei deveni frustrat pentru că nu vei mai găsi nici o logică a reacţiilor oamenilor la propunerile tale şi din acest motiv vei începe să-i judeci foarte aspru şi să-i învinovăţeşti.

 

   Acum câteva luni, le-am făcut colegilor mei dintr-o asociaţie de voluntariat, o propunere care mie mi s-a părut atunci extraordinară şi cu rezultate fantastice.

   Contextul era că asociaţia avea nevoie de bani ca să organizeze un eveniment, iar eu venisem cu o idee care să aducă o sursă de bani.

   Exact înainte cu 2 zile de acest eveniment, eu urma să organizez, singur, un seminar de leadership cu acces plătit.

   Propunerea făcută colegilor mei a fost să mă ajute să vând câteva bilete, iar eu, din aceste vânzări, să întorc un procent însemnat în contul asociaţiei.

Ce crezi că s-a întâmplat? Surprinzător sau nu, am fost aplaudat. Toţi oamenii din asociaţie au savurat idea mea şi ea a reuşit să prindă la public, adică în faţa la 20 de persoane.

   Eu oricum planificasem să organizez seminarul, iar faptul că am vrut să implic organizaţia într-o situaţie de „câştig-câştig” cred că li s-a părut şi lor o idee interesantă.

   Devenisem entuziasmat şi mi-am spus că elanul meu ar fi trebuit să meargă şi mai departe. Aşa că am vorbit cu alte 2 asociaţii cărora le-am făcut aceeaşi propunere.

     Şi ei, au spus că le surâde foarte tare idea mea şi că trebuie să găsim mijlocul prin care să-şi încaseze procentul rezultat din banii vânduţi de pe bilete. Cu alte cuvinte, „hai să-i dăm drumul!”

   Mai mult de atât, le-am spus că invitaţii lor pot veni cu bannere la seminar şi că pot să-şi facă reclamă propriilor lor afaceri, mai ales că, fiind un seminar de leadership, cei care participau erau interesaţi de dezvoltare.

   Tu ce părere ai despre această idee pe care am avut-o? Putea avea rezultate?

   În viziunea mea, ideea genera câştiguri foarte multor oameni. Eu, asociaţiile şi participanţi cu bannerele beneficiam la maxim de această propunere.

   Simţeam că viziunea mea părea una acceptată şi oamenii gata puşi pe treabă.

   Totuşi, o voce lăuntrică, care striga în mine sugrumată şi stinsă, provenind parcă dintr-o ultimă cameră a unei temniţe părăsite, îmi spunea, „vezi că ai încălcat o lege scrisă a leadershipului!”.

   „Oamenii, mai întâi acceptă liderul (omul) şi apoi îi acceptă viziunea” – aceasta este legea pe care am încălcat-o.

   Viziunea mea se pare că a fost surprinzătoare pentru ei şi de aceea feedback-ul lor a fost unul foarte bun.

   Cu toate acestea, nimeni, cu foarte mici excepţii, nu a făcut nimic ca să-şi aducă invitaţii.

   Majoritatea au ignorant această viziune şi şi-au făcut altfel treabă, formulându-şi fiecare tot felul de scuze.

   Aceştia au fost cei care nu m-au acceptat ca lider sau ca iniţiator al unui proiect pentru că nu le-am câştigat suficient respect, astfel încât să acţioneze în direcţia propusă de mine.

   Unii dintre ei nu mă cunoştea deloc, alţii prea puţin şi de aceea respectul lor faţă de mine nu putea fi la un nivel atât de mare încât ei să mă urmeze.

 

   Dezamăgitor?! Frustrant?! Lipsit de cea mai elementară logică?! Logică? Logică?

   Ei, acum eşti pregătit să-ţi spun secretul.

   Legea ca legea, am încălcat-o şi asta este, dar aşteptările mele au fost legate de un alt cuvânt cheie şi care deschide poarta secretului. Cuvântul se numeşte logică.

   Era logic că toată lumea avea de câştigat? Era logic că toţi puteau să mă urmeze? Era logic că lucrurile aveau un final fericit pentru toată lumea?

Bineînţeles că era logic! Bineînţeles că este logic ca un copil să asculte tot timpul de părinţi!

   Bineînţeles că un elev, este logic, să asculte de un profesor, la fel de logic cum este ca un angajat să asculte de şeful lui şi o naţiune de un preşedinte.

   Dar se întâmplă aceste lucruri logice?

   NU! Nu se întâmplă şi aici logica deschide poarta către înţelegerea oamenilor, către acel secret.

   Oamenii se folosesc de logică să găsească relaţii recurente, să generalizeze, să elaboreze şi construiască tot felul de lucruri care ţin strict de strategii şi de planuri, care ţin strict de înţelesuri.

   Dar secretul este că: „Oamenii nu sunt fiinţe logice atunci când trebuie să acţioneze”.

   Logica este mult prea slabă ca şi argument, ca să poată reuşi să scoată oamenii din zona de confort şi să-i pună în mişcare.

   Sunt oameni care ştiu acest secret ca şi mine şi care din grabă trec peste el aşa cum am făcut-o şi eu.

   Poate ştiai de acest secret ascuns printre rânduri dar eu am scris despre el ca să nu ajungă ascuns printre gânduri.

   Suntem obişnuiţi, ca şi fiinţe umane, să vedem mereu logica lucrurilor şi atunci când ea nu mai există să dispară şi explicaţiile şi înţelesurile noastre.

   Foarte mulţi părinţi, şefi, îndrumători, conducători şi alţi lideri de poziţie se miră de ce ideile şi sentimentele lor sunt ignorate.

   Ce au păţit oamenii? Sunt chiar aşa de neserioşi? Ce se întâmplă?

   Răspunsul este că toţi funcţionăm la fel.

   Toţi avem nevoie ca mai întâi să credem şi să respectăm omul din faţa noastră şi apoi să-l urmăm, fie că suntem copii, sau oameni maturi şi fie că ne jucăm sau cumpărăm ceva. Toţi funcţionăm la fel.

   Toţi avem nevoie să acceptăm mai întâi omul şi apoi propunerea şi viziunea lui şi nici unul dintre noi nu i-a decizii.

   Lipsa de forţă pe care o au argumentele logice ne îndepărtează de la abordarea directă pe care o avem cu oamenii atunci când ne dorim ceva de la ei şi încercăm să obţinem acele lucruri recurgând la influenţare.

   Toţi avem nevoie de argumentele emoţionale care sunt produse şi întreţinute de INFLUENŢARE!

Aşa funcţionăm noi!

 

   Cam atât!

Consider că acest secret te va scuti în continuare de dezamăgirile şi frustrările pe care le poţi avea din interacţiunea cu oamenii.

    Acum poţi să înţelegi mai bine cum stau lucrurile.

    Legea pe care am enunţat-o mai sus este din Cartea “Cele 21 de legi supreme ale liderului“, scrisă de mentorul meu John Maxwell şi pe care ţi-o recomand s-o citeşti şi tu pentru că te va ajuta în abordarea copiilor tinerilor şi a oamenilor adulţi.

     Nu uita să-ţi însuşeşti acest secret şi nu uita că este unul dintre secretele pe care nu trebuie să le păstrezi şi pe care îl poţi împărtăşi şi cu alţii.

   Aştept să-mi scrii. Sunt curios de părerea ta despre acest material.

   Tog să-mi spui cum ai reacţionat atunci când nu ai mai găsit explicaţii logice în atitudinea oamenilor faţă de tine?

 

   Succes în câştigarea oamenilor de partea ta!

   Pe curând!

   Ciprian, prietenul Tău

Ciprian Scutariu - coach, trainer, speaker