Afla cele mai simple metode de a stapani emotiile de început ale vorbitului în public

Emblema_articol

Încep să întâlnesc şi să văd din ce în ce mai mulţi oameni care îşi doresc din tot sufletul lor să devină stăpâni pe emoţiile pe care le simt atunci când vorbesc în public.

   De ce oare îşi doresc oamenii să vorbească în public?

    Cred că ştiu! Au mai zis-o şi alţii şi am mai spus-o şi eu.

   Vor asta nu pentru a ajunge politicieni!

   Ei înţeleg că dacă vor să ajungă la un nivel înalt de recunoaştere a succesului lor, trebuie să înceapă să comunice cu grupuri de oameni, iar numărul lor să devină din ce în ce mai mare, atât de oameni cât şi de grupuri.

    Liderii sunt persoane de succes pentru că motivează, inspiră şi îndrumă oamenii, stând în faţa lor şi prezentându-le discursul, aflându-se în acest timp la un nivel înalt de comunicare.

   La sfârşitul unui astfel de discurs liderul va fi urmat de oameni din propria lor voinţă, aceştia regăsindu-se în acea viziune şi dorindu-şi să devină parte integrantă din ea.

   Şi de cine are nevoie un lider sau oricare persoană ca să obţină rezultate colosale în viaţa lui? EXACT! De oameni, pentru că „unu este un număr prea mic pentru a realiza lucruri măreţe”, îţi aminteşti (John Maxwell)?

   Mulţi oameni înţeleg că la ei la serviciu, la firmă sau în comunitatea din care fac parte, se plafonează şi nu pot obţine noi rezultate dacă nu reuşesc să influenţeze pe colegii lor, pe cei din jur, în proiectele lor.

   Astfel de aliaţi nu vin pur şi simplu lângă o persoană doar de dragul ei sau doar că ea este şeful.

   Ceea ce li se întâmplă oamenilor care aderă la o viziune, li se întâmplă în straturile lor mai profunde, la nivelul inimii şi sufletului, iar ca să îi atingi pe astfel de nivele trebuie să le vorbeşti, să comunici cu ei, să vorbeşti cu ei în public.

    Imaginează-ţi apoi şi alte scenarii ca de pildă, cum crezi că s-ar uita copii la părinţii lor dacă i-ar vedea în faţa unui public mare, susţinând o idee sau un vis măreţ. Bineînţeles că ei înşişi s-ar simţi inspiraţi şi ar fi mândri de părinţii lor.

   Dacă vrei să ai recunoaşterea unui lider şi să poţi să îi motivezi, să-i inspiri, să-i îndrumi şi să-i ajuţi pe oamenii de lângă tine să ia din propria lor voinţă acele decizii personale care să se materializeze în beneficii pentru ei şi pentru tine, trebuie să stai în faţa acelor oameni şi să le vorbeşti.

   BINE! Beneficiile vorbitului în public cred că sunt foarte clare pentru toată lumea.

   Doar că nu poţi ajunge la ele dacă devii o victimă a propriilor emoţii.

    Emoţiile de frică şi de îngrijorare de dinaintea unui speech îi pot transforma pe unii oameni în stane de piatră, devenind astfel incapabili de a ţine un discurs, fie el şi unul foarte scurt.

   Când ţineam prezentări cu public şi invitam persoane să participe îmi spunea: „Ciprian, vin doar dacă nu mă ridici în picioare şi mă pui să vorbesc”.

   Cu alte cuvinte, ei ştiau dinainte că nu vor face faţă emoţiilor pe care le vor simţi când vor avea aţintiţi asupra lor o grămadă de ochi curioşi şi de aceea preferau să fugă de această situaţie.

   Alţii, îşi luau inima în dinţi, dar nu reuşeau o prestaţie prea bună pentru că se simţeau copleşiţi şi acest lucru se observa. Se bâlbâiau, vorbeau cu nod în gât şi le tremura vocea mâinile, picioarele şi toată sala, toţi pereţii, împreună cu ei.

    Dacă e să stai de vorbă cu oamenii despre emoţiile de a vorbi în public aproape toţi îţi vor spune că îşi doresc să scape de ele.

   Ei, hei,..! Vorbind noi doi şi fără să ne mai audă nimeni, o să îţi spun un lucru care nu prea poate fi considerat o veste bună. Aşa că „şşşşşttt!”! Ciuleşte urechile că fraza asta trebuie s-o şoptesc:

   Emoţiile pe care le simţi înainte de a vorbi în public nu le poţi înlătura aşa uşor. De fapt, mai mult le poţi dilua, decât să zici că ai scăpat de ele.

   Până la urmă, hai să-ţi spun un lucru pe care să-l ţii minte toată viaţa!

   Eşti o fiinţă emoţională şi gata, iar acest aspect este un mare avantaj! DE CE?

    Pentru că atâta timp cât eşti în stare să simţi foarte intens emoţiile de început de pe urma cărora nu te simţi aşa de bine, vei ajunge un mare comunicator… CUM DE CE?

   Pentru că vei fi în stare să simţi la o intensitate mare şi emoţii precum entuziasm, bucurie, pasiune, poate patimă, revoltă, mândrie sau iubire.

   Şi ceea ce este foarte important este că vei fi în stare să le transmiţi şi publicului tău prin simplu motiv că eşti o persoană care „are emoţii de oferit”.

   Asta poate să te facă un bun comunicator pentru că la nivelele lor profunde de inimă şi suflet ajungi doar transmiţându-le emoţii şi nu doar cuvinte.

    Vezi? „Altul moare şi-aşa n-are!”. Acum ce ai prefera? Să nu ai emoţii? Sau să le ai şi pe acelea de început şi pe acelea pe care să le împrăştii în sală şi să nu te mai uite lumea după ce ai vorbit tu. Unele fără altele nu se poate!

  DE CE apar emoţiile la începutul discursului?

   Vorbitul în public este o provocare pentru creierul nostru pentru că putem fi criticaţi iar el ştie că acest lucru ne face să ne simţim fie ruşinaţi sau vinovaţi.

   Datorită faptului că organismul nostru prin intermediul creierului vrea să ne protejeze, ne ajută să ajungem într-o stare în care să fim capabili să luptăm sau să fugim din faţa provocării în care ne aflăm.

Lupta sau fugi

 

 

 

 

     Plecând de la această percepţie a creierului şi datorită programului nostru mental dobândit în urma unor experienţe trecute şi neplăcute, glandele noastre endocrine încep să secrete neuro transmiţători precum adrenalina, noradrenalina şi cortizonul.

    El „sărăcuţu’” (creierul) vrea să ne ajute să supravieţuim doar că nu este cazul! Nu ar avea de ce să ne ajute în cazul vorbitului în public pentru că nu ne atacă nimeni din public, nu suntem în faţa unui pericol real ci în faţa unui pericol perceput.

    Doar programul nostru mental dobândit îi spune să facă acest lucru. („Ai grijă că iar ai să te simţi rău aşa cum ţi s-a mai întâmplat în copilărie, la şcoală sau la serviciu…!”)

    Adrenalina şi noradrenalina crează contracţia vaselor de sânge (de aceea simţim nod în gât, gură uscată, fluturi în stomac), iar cortizonul provoacă scăderea creativităţii (unii oameni se comportă în faţa publicului de parcă doar cu o zi înainte ar fi învăţat alfabetul).

    În materialul de azi, ţi-am pregătit câteva tehnici foarte simple pe care le poţi folosi cu succes şi care te vor ajuta să-ţi mai diluezi emoţiile de început ale discursurilor tale, să mai reduci din intensitatea lor.

    Ele au fost inspirate din tehnici actoriceşti şi din tehnici NLP (Neuro Programare Lingvistică), iar pe mine mă ajută din ce în ce mai mult.

1.   Comutatorul stării emoţionale

Comutator

 

Poate că ai văzut oratori care la începutul speech-ului, îşi scot telefonul din buzunar sau îşi desfac o sticlă cu apă pe care o beau în timp ce vorbesc lent, cu pauze lungi sau care merg prin sală şi dau mâna cu cei din primele rânduri, ori dansează.

    Cu siguranţă că ai luat parte la o probă de microfon pe care un vorbitor o face chiar înainte să se prezinte şi să înceapă discursul.

   Toate aceste aspecte care ar putea avea un rol foarte lesne de înţeles de bună funcţionare şi chiar de organizare, ele pot juca un rol de comutare a stării emoţionale a speaker-ului.

   Actorii, cântăreţii, fac vocalize ca să-şi acordeze vocea înainte de apariţia pe scenă dar acest lucru îi ajută şi la comutarea stărilor în care se află la început.

   Ideea este ca să pui creierul să facă o activitate în plus şi aşa el se va comuta de pe emoţie şi organismul va mai dilua din efectele ei.

   Aşa că, alege o metodă de comutare a stărilor emoţionale care crezi că ţi se potriveşte!

2.   Inspiră – Pauză – Expiră

Inspira

 

 

 

    Respiră la nivelul diafragmei putând realiza astfel o mai bună oxigenare a sângelui!

   Oxigenul intră în corp într-o cantitate mai mare dat fiind faptul că respiraţia are loc din abdomen şi la acest proces participând şi partea inferioară a plămânilor.

   Când respirăm din piept, aerul intră doar prin partea superioară a plămânilor şi astfel respiraţia se realizează cu o cantitate mai mică de oxigen.

   Poţi să experimentezi acest lucru după o alegare zdravănă. Observă cum te vei simţi respirând din piept şi cum îţi va fi dacă vei respire din abdomen.

   Bine! Bine! Dar ce treabă are respiraţia cu stăpânirea emoţiilor?

  Simplu! Pe lângă faptul că pune în mişcare circuitul limfatic care curăţă organismul de toxine, oxigenarea reuşeşte să schimbe biochimia organismului şi astfel să se producă în corp alţi neuro transmiţători a căror efect reuşesc să contrabalanseze stările de „luptă” sau „fugi” (endorfină, serotonină, sau prin sport, testosteron).

  Tehnica de respirat este în felul următor:

  Inspiri din abdomen un timp „T”, îţi ţii respiraţia timp de „4T” (are loc oxigenarea) şi apoi expiri din abdomen timp de „2T”.

   Adică după ce ai inspirat, îţi ţii respiraţia de 4 ori mai mult timp decât ai inspirat şi expiri aerul de 2 ori mai mult timp decât ai inspirat.

   Când fac lucru ăsta?

  Cum când? Înainte de a vorbi în public!

   Unde fac asta?

   Nu ştiu! Te descurci tu! Doar nu ai să începi să respiri în faţa lor!

    Cât timp fac asta?

    De 10 ori! Dar întâi fă acasă să vezi cum îţi iese!

3.   Pronunţă clar vocalele şi consoanele

Pronunta_bine

   

 

 

    Poate pare un pic ciudat dar în momentul în care începi să te auzi pronunţând corect toate literele, încrederea în tine, de care ai mare nevoie mai ales la începutul discursului tău, va începe să crească (tehnica este actoricească).

4.   Repetiţia – Repetă, Repetă, Repetă

Cele 3 nivele de repetiţie:

-         Repetă în gând – în acest fel vei putea memora cuvintele sau ideile principale pe care vei vrea să le expui 

-         Repetă cu voce tare – pronunţă textul pe care l-ai scris ca discurs cu voce tare dar nu ca un popă sau un dascăl la biserică, adică nu într-un mod monoton.

    Introdu inflexiuni ale vocii care să genereze emoţii trecute printr-un minim şi un maxim de intensitate. Fii puţin teatral! Joacă-ţi rolurile care se desprind din poveştile tale!

-         Repetă cu voce tare şi introdu gestica – acum te ridici în picioare şi repetând cu voce tare începi să e deplasezi, să-ţi mişti mâinile, să gesticulezi, să introduci diferite posturi corporale

   Dacă eşti puţin comod sau sceptic aşa cum am fost eu multă vreme în decursul vieţii mele, poate vrei să-mi spui că tu nu ai de gând să dai la actorie şi că acest lucru ţi se pare un pic deplasat.

   DA! Aşa mi s-a părut şi mie, dar nu este aşa.

  Făcând o astfel de repetiţie şi pregătindu-te cu mult peste nivelul la care te consideri foarte pregătit, vei avea de unde să scazi acest nivel atunci când vei simţi presiunea publicului.

   În plus, prin repetiţie îi dai prilejul subconştientului să preia controlul şi tu nu va trebui să-ţi aduci aminte ce ai de spus, cum să-ţi foloseşti vocea sau cum să te deplasezi şi să gesticulezi.

   Vei fi doar preocupat de emoţiile tale şi de cum să le stăpâneşti 

5.   Invadează teritoriu

Invadeaza

 

 

 

    Teritoriul tău în acest caz este sala.

    Înainte de discurs, mergi în sală plimbă-te prin ea, imaginează-ţi publicul care se uită la tine, imaginează-ţi că le vorbeşti, păşeşte şi ocupă tot spaţiul pe care urmează să te desfăşori.

   Dacă este o scenă, urcă pe ea, eventual fă o repetiţie, măcar una mentală, în gând.

   Crede-mă! În faţa presiunii publicului nu vei mai vrea şi o presiune din partea mediului în care trebuie să vorbeşti.

    Din acest motiv trebuie să te familiarizezi cu mediul respectiv, cu sala şi aceste lucruri să nu reprezinte în momentul discursului o mare surpriză pentru tine.

6.   Ancora emoţională

Ancora

 

 

 

     O tehnică NLP foarte bună!

   Memorează o stare în care tu te-ai simţit în trecut extraordinar de bine! Gândeşte-te la acel lucru care îţi declanşează o astfel de stare!

   Acel lucru se numeşte ancoră emoţională şi ea poate fi un obiect, o persoană, o imagine cu sau fără tine, un gust, un miros, un sunet (o melodie).

   După ce îţi cunoşti ancora acelei stări în care tu te simţi extraordinar de bine, dă-ţi voie s-o iei cu tine în sală.

    Luând-o în sală, o poţi folosi în avantajul tău pentru că ajutându-te de ea vei produce o stare de bine pe care să o poţi suprapune peste emoţiile de început ale discursului tău.

   Ce se va întâmpla? Emoţiile de început se vor diminua în intensitate şi uşor, uşor vei simţi doar starea de bine.

    Una din ancorele mele este imaginea în care eu sunt la mare, sunt relaxat, mă uit spre acel albastru demenţial şi infinit beau ceva rece şi-mi spun: „Asta-i o probă de viaţă frumoasă”.

    Mă ajută şi dacă mă gândesc la public cum o să mă ovaţioneze şi cum o să mă aplaude după ce termin de vorbit. Mă văd în lumina reflectoarelor spunându-mi în gând: „V-am terminat cu discursul meu. Sunt extraordinar de bun! Bravo mie!”

 6.    Nu rata niciodată ocazia să vorbeşti în public

Nu_rata_sa_vorbesti

 

 

 

     Bun, rău, du-te la microfon şi vorbeşte! Vorbeşte şi când nu trebuie să vorbeşti! Vorbeşte şi când nu ştii ce să vorbeşti!

  Vorbeşte! Vorbeşte! Vorbeşte! În public, în public, în public!

… şi uite aşa treptat creierul tău nu va mai considera vorbitul în public ca pe o ameninţare.

 

Şi acum SĂ RECAPITULĂM:

Comutatorul stării emoţionale

Inspiră-Pauză-Expiră

Pronunţă clar vocalele şi consoanele

Repetă-repetă-repetă

Invadează teritoriul

Ancora emoţională

Nu rata niciodată ocazia să vorbeşti în public

   Dacă citeşti literele scrise cu roşu pe verticală vei înţelege de ce ţin eu minte foarte uşor aceste tehnici.

Happy_face

 

 

 

   Sunt 7 tehnici şi poate că tu ai nevoie de mai multe ca să îţi stăpâneşti emoţiile.

  Stai liniştit! Vom mai discuta pe această temă! Dă-mi un semnal ca să ştiu că mai vrei şi alte tehnici!

   Deocamdată, bucură-te că nu mă cheamă doar I.O.N. Atunci îţi ofeream doar 3 mari şi late! :))

DE REŢINUT!

 Când încep emoţiile de vorbit în public gândeşte-te că nu este vorba decât de un cocktail de neurotransmiţători a căror efect poate fi cotrabalansat. ATÂT! Gândeşte-te că există soluţii şi că nu trebuie să te panichezi!

 

Succes în stăpânirea emoţiilor tale în faţa publicului!

Pe curând!

PS: Deja ştii că frica de a vorbi în public este imediat după frica de moarte şi că unii chiar ar prefera moartea decât discursul.

   SALVEAZĂ nişte vieţi şi transmite acest mesaj mai departe prin „like” şi „share”!