5 metode de a descoperi fericirea. Tu pe care o folosesti?

Poza_1

 

 

 

 

 

 

 

Bine ai venit!

 

De ce ai citi inca un articol despre fericire?

Daca tu crezi ca ea exista, atunci ai toate sansele s-o gasesti. De fapt, s-o regasesti.

Cum asta?

Pentru ca la inceput o traiai din plin , iar acum ai pierdut-o si nu-ti mai amintesti cum.

Pur si simplu ti-a cazut din buzunarele mintii si a inimii.

Multe articole promit ca te invata cum sa fii fericit si….

Asa ca, de ce m-ai crede pe mine?

Pentru ca am peste 33 de ani de experienta in domeniu nefericirii, trecand foarte greu prin viata si alti 7 ani de redescoperire a ei.

La inceput credeam ca fericirea este o iluzie, un fel de pacaleala care asa cum apare, tot asa dispare. Si nu este asa!

Deci stiu unde am gresit eu si unde gresesc oamenii. Si cum sa te ajut sa intelegi si sa aplici cateva metode prin care sa atingi din nou fericirea.

 

Principiul este simplu

Cu cat viata ta este mai complicata si te apasa mai tare, cu atat treci mai greu prin viata. Cu cat treci mai greu prin viata cu atat esti mai nefericit.

Hm, mare scofala e principiul asta! Toata lumea stie asta!

Da, probabil ca asa este! Dar hai sa-l reformulam!

Cu cat viata ta este mai simpla cu atat treci mai usor prin ea si poti descoperi mai usor fericirea.

Parca suna altfel acum, nu-i asa? Parca acum are ceva zen in el.  Mie asa mi se pare.

Problema cu fericirea este ca traim cu senzatia ca ea, ca sa se manifeste, ii trebuie un motiv al naibii de bun si cand acel motiv se intampla, surpriza!

Fericirea vine putin si apoi pleaca.

Oare asa trebuie sa se intample? DA! Asa trebuie sa se intample, dar de ce, nu pot sa-ti spun.

Asa sta treaba cu orice fel de emotie, fie ca vorbim despre acelea care ne plac fie dintre cele naspa. Dar nu asta-i problema! Asa sunt emotiile vin si pleaca, vin si pleaca,….

Cheia consta in faptul ca fericirea nu are nevoie de motive ca sa se manifeste, ei nu-i pasa ei de nimic de ceea ce este in afara noastra, in lumea noastra exterioara.

Ea vine la noi doar daca ii cream in interiorul nostru un asemenea mediu, o asemenea lume incat ea sa se manifeste cat mai singura, fara sa existe alte emotii care sa o deranjeze.

Daca tu stai si privesti la propriul tau palat de aur pe care tocmai l-ai terminat de construit si te gandesti cate sacrificii ai facut pentru asta, sa stii ca fericirea nu vine.

Ea nu isi doreste sa se manifeste alaturi de sentimentul tau de regret, ci vrea sa fie singura.

Ea nu are nevoie de altceva decat de un mediu in care sa se simta bine.

***

Cele 5 metode pe care vreau sa ti le prezint, te vor ajuta sa creezi in interiorul tau un mediu in care fericirea sa se paota manifesta cat mai in elementul ei, asa cum o simteai poate de multe ori cand erai copil.

Uite care sunt aceste metode sau practici, cum vrei tu sa le zici!

 

1. Renunta la dorinta de a controla totul

 

Copilaria

Atunci cand suntem copii, mai ales pana pe la varsta de 4-5, avem sentimentul ca suntem in Rai si ca lumea noastra este perfecta.

Observam cum toate dorintele noastre se indeplinesc aproape instant, iar din partea parintilor si a celor apropiati simtim foarte multa protectie.

Ce mai, trai nenicule! Asa viata sa tot traiesti! 

Confortul pe care il avem nu ne da voie sa facem loc vreunei frici griji, sau vreunui necaz.

Ne simtim in foarte mare siguranta si ajungem sa credem ca nimic nu ni se poate intampla.

Cu alte cuvinte in fiecare zi trecem usor prin viata si suntem fericiti.

Insa, dupa cum stii stii si tu, o data cu inaintarea in varsta, observam ca parca Raiul nostru incepe sa se transforme din ce in ce mai mult intr-un Iad.

Dorintele noastre nu mai sunt indeplinite asa usor, unele chiar deloc si observam ca trebuie sa facem lucruri care nu ne plac.

„Nu ai voie!” , Aia nu se poate!”, „ Da’ am discutat o data despre aceste lucruri…!”, „Auzi dar tu vrei sa te pedepsesc?”, „M-am saturat de tine si de mofturile tale…”, „Ce se intampla cu tine, tu erai un copil ascultator!?” „Cand ai sa faci ce iti spun eu, ai sa primesti…”,

sunt cuvintele pe care incepem sa le auzim tot mai des.

Sunt cuvinte care poate ca ti se par destul de dure, dar eu asta aud de fiecare data cand sunt in spatiile publice si cand vad parinti impreuna cu copii lor.

Si nu spun asta pentru ca parintii nu ar sti sa-si creasca copii intr-un mod corect.

Dimpotriva, cred ca nu poate exista un mediu perfect sau un comportament perfect din partea unui parinte astfel incat copilul sa nu inceapa sa simta ca lumea lui sigura, de clestar, se destrama.

Asta a fost valabil si pentru tine si mine cand eram copii.

Poate ca in acele prime momente amandoi fi vrut sa facem ceva insa nu puteam pentru ca atunci eram prea mici.

Am fi vrut sa controlam noi totul, dar nici macar nu ne puteam purta singuri de grija.

Acest gust amar al nesigurantei si a lipsei de control, ne-a facut sa devenim ingrijorati si sa ne fie frica de ce s-ar putea intampla mai departe, in viata.

 

Maturitatea

Aceste sentimente se pastreaza pana la maturitate, iar o data cu ea dorinta noastra de a controla totul devine din ce in ce mai mare.

Ea creste pentru ca acum suntem oameni mari, puternici, maturi, intelepti, destepti si avem tot ce ne trebuie ca sa o putem face.

Acum, nu mai stam pe ganduri, ci o facem.

Incepem sa o facem pentru ca avem senzatia ca detinerea controlului ne confera din nou siguranta si ne readuce Raiul pe care l-am pierdut prin culoarele de timp ale maturizarii noastre.

Si uite asa, oameni in toata firea, incepem sa ducem o lupta prosteasca in interiorul nostru, intre siguranta si nesiguranta.

Ce avem de pierdut din asta?

Totul, daca totul inseamna fericirea si implinirea noastra!

Viata devine o lupta permanenta si inutila, care ne seaca de energie si ne umple de stres, de negativitate si de suferinta.

Cum poti crede ca ai putea controla lumea si evenimentele neasteptate din viata ta?

Nu poti controla totul!

Nu poti fi sigur de nimic nici atunci cand incepi o relatie cu cineva care ti-e drag si nici cand iti dai demisia pentru ca ai o idee de afaceri.

Nu ai garantia ca iti vei indeplini dorintele sau ca iti vei trai visurile, asa ca trebuie sa traiesti cu asta. Orice se poate intampla si orice se intampla are un rost.

Raiul copilariei, acea siguranta absoluta, s-a pierdut pentru ca ai inceput sa cunosti si Iadul vietii, cu diavolii lui si cu cazanele lor cu tot.

Marii intelepti si maiestri spirituali au afirmat ca sentimentul de nesiguranta si lipsa de fericire din viata unui om incepe de la momentul in care el vede viata ca fiind o separatie intre bine si rau.

Din acel moment incepem sa ne construim in jurul nostru „ziduri de aparare” impotriva a tot ce ne sperie si credem ca s-ar putea intampla rau.

Agonisim bani ca sa ne permitem medicamente si spitale scumpe, proprietati pe care sa le lasam mostenire pentru a nu fi uitati si pentru a nu se alega praful de existenta noastra.

Vrem sa controlam raul si ne luam masuri de precautie, dar degeaba!

 

Cum sa scapi de dorinta de a controla totul

Stiinta spune ca siguranta si pacea interioara este un factor psihologic si ca depinde de ceea ce ai tu in minte si nu de lucrurile cu care te-ai inconjurat ca sa te apere.

Terapeutii pot prescrie pastile si seruri miraculose, dar ele nu reusesc sa puna capat definitiv starii de nesiguranta si nefericire, provenite din dorinta de a controla totul, ci pot doar sa o amelioreze pe termen scurt.

Rezolvarea tine tot de noi insine.
Isus spunea ca „Imparatia lui Dumnezeu se afla in interiorul nostru”.

Cu alte cuvinte, siguranta si Raiul la care tanjim, se afla in lumea noastra interioara care nu poate fi amenintata de lumea exterioara atata timp cat in mintea noastra nu facem o separatie, privind viata intre bine si rau.

Cand te simti ingrijorat si iti este frica de viitor, inseamna ca te concentrezi pe lumea exterioara.

Oamenii fericiti nu raman blocati in trecut si nici nu le este frica de necunoscut, dorind astfel sa-l controleze.

Ei se impaca cu trecutul, indiferent cat de traumatizant ar fi el si inteleg ca orice forma de necunoscut este de fapt o trambulina pentru evolutie si schimbare.

Necunoscutul si lipsa de control se unesc intr-o calatorie aventuroasa de autocunoastere.

Necunoscutul devine un scop de reintregire a eu-lui real, autentic, singurul care cuprinde in el, fericirea, iubirea neconditionata si sentimentul de viata eterna, emotii care nu vor disparea niciodata.

( Iti recomand sa citesti articolul „Cum sa transformi slabiciunile in putere si sa atingi maretia Eu-lui tau autentic” )
Mi-a placut la nebunie o fraza spusa de Deepak Chopra cu privire la acceptarea necunoscutului si la renuntarea ideii de a detine controlul (din cartea „Manifestarea Umbrei”):

„Daca te vei impaca cu acest fapt, lumea nu ti se va mai parea un loc riscant, ci un teren de joaca al evenimentelor neasteptate.”

 

2. Accepta totul asa cum este, chiar si pe tine

 

Mecanismul respingerii

In faza in care am plecat din Raiul copilariei si facem cunostinta cu Iadul nesigurantei, devenim victime.

Faptul ca ajungem sa simtim ca suntem respinsi (nu mai primi jucariile preferate, suntem conditionati, ne indragostim fara sa primim inapoi iubire…), ceea ce nu simtisem pana atunci, ne determina sa credem ca suntem privati de cel mai important sentiment de pe acest pamant, iubirea.

Mai exact cand simtim respingere si neacceptare, imediat simtim lipsa de atentie si de iubire.

Care este efectul urmator? Apare teama de a fi respinsi.

Cum poti sa redescoperi fericirea, cand aceasta frica te chinuie inca de la inceputul vietii si ea se amplifica o data cu cresterea anilor?

Cam greu nu-i asa? 

Dar stii ce se intampla cu noi mai grav de atat?

Cand incepem sa ne temem de respingere, noi ajungem intr-un fel sa credem ca poate noi chiar meritam aceasta respingere.

Si in acest fel se trezeste in noi sentimentul ca suntem o nonvaloare.

Disparitia sentimentului de valoare personala genereaza alte forme de atitudine pe care sunt sigur ca le cunosti deja: frica de a gresi, lipsa de incredere de sine, victimizarea, frica de a fi criticat….

Daca ar fi sa fac o schita despre cum vad eu acest intreg mecanism al respingerii, el ar arata ca in imaginea de mai jos.

Poza_2

 

 

 

 

 

Acest mecanism reuseste sa alunge definitiv fericirea din viata noastra.

Putem sa traim in palate de aur si tot degeaba, nu vom putea fi fericiti atat timp cat noi credem despre noi ca nu valoram nimic si ca suntem niste ratati.

Aceasta ar putea fi una din principalele cauze pentru care actorii faimosi se drogheaza sau se sinucid, la fel ca si anumiti scriitori celebri sau oameni de afaceri foarte bogati.

 

Cum opresti mecanismul respingerii

Dupa cum cred ca ti-ai dat seama deja, cheia opririi acestui mecanism este acceptarea.

 

Varianta 1 – efort mic, rezultate aproape de zero

Poti sa le spui tuturor, va rog frumos sa nu ma mai respingeti si sa ma acceptati asa cum sunt  . Cred ca iti este clar care este succesul unei astfel de metode.

Aceasta varianta o aplica doar acei oameni care se simt atat de slabi incat au incheiat deja conturile cu viata personala si doar asteapta sa mearga pe lumea cealalta.

 

Varianta 2 – efort foarte mare, rezultate foarte greu de atins

Poti sa creezi o imagine falsa despre tine si sa devii astfel un model pe care oamenii sa-l admire si sa il accepte. Adica sa te straduiesti sa devii cineva.

Iti cresti toata viata noi abilitati si capacitati, investesti in tine, cum se spune si devii extraordinarul de care se indragosteste toata lumea.

Adica ajungi sa te straduiesti toata viata sa te ridici la inaltimea standardelor imaginii tale artificial create, iar oamenii vor incepe sa te pretuiasca pentru ca le arati la tine ceea ce ei isi doresc sa vada.

Se poate spune ca in cazul acestei variante, fata de prima, exista sanse pentru ca o perioada de timp poate sa-ti mearga si chiar sa ajungi sa te convingi singur ca tu chiar esti acea imagine fals creata.

S-ar putea sa te simti atat de bine in pielea acestei imagini incat sa uiti efectiv cine esti. Dar stii ce-i foarte nasol la toata treaba asta?

Eu-ul tau, pe care il tii ascuns de ochii lumii ca un gunoi sub pres, nu va uita ca exista si va cauta prin toate mijloacele sa iasa la lumina. ( Gasesti detalii despre aceste aspecte in articolele  anterioare).

Te vei lupta permanent cu acest Eu ascuns, iar fiind astfel intr-un conflict continuu cu o parte din tine, este foarte greu sa descoperi fericirea adevarata.

Eu cred ca poti ajunge doar sa banuiesti ca acea satisfactia pe care o ai pentru ca esti acceptat de ceilalti, se cheama fericire. Dar golul interior, ramane gol interior, el nu dispare cu una cu doua.

Si atunci, crearea unei imagini artificiale despre tine poate fi o cale de atingere a fericirii si implinirii?

 

Varianta 3 – efort acceptabil, rezultate usor de atins

Poti sa renunti la imaginea ta articiala, seducatoare, fascinanta si orbitoare si sa incepi sa accepti totul in jurul si totul la tine.

Orice simtim cu mintea noastra despre aceasta lume, de fapt simtim despre noi. Cand consideram ca altii ne resping si nu ne accepta, de fapt noi insine nu ne acceptam.

Cand eram copii, noi singuri am tras concluzia ca daca parintii nu ne cumpara nu stiu ce jucarie, inseamna ca nu ne iubesc si asta inseamna ca noi nu valoram mare lucru.

Cand am mai crescut, tot noi am fost cei care atunci cand nu am primit nota cuvenita sau nu ni s-a marit salariul, am ajuns sa credem ca suntem o nonvaloare.

Cand ai inceput sa faci o afacere si nu ai scos banii pe care ii sperai, ghici ce concluzie ai tras? Ca nu esti bun de nimic, ca esti o nulitate si ca nu meriti sa faci bani.

Nimeni nu ne-a spus atunci, „Bai n-auzi, vezi ca tu esti o nulitate!” , ci este propria noastra concluzie la care am ajuns singuri.

Noi singuri am creat mecanismul respingerii in mintea noastra si tot noi singuri trebuie sa-l facem sa dispara prin acceptarea a ceea ce suntem ca un intreg, cu rele si cu bune.

Acceptarea a ceea ce suntem si a ceea ce ni se intampla independent de vointa noastra, este una din cheile fericirii.

In momentul in care iti largesti viziunea despre viata si mergi in profunzimile naturii umane, intelegi ca oricat de imperfecti am fi, noi oamenii suntem completi la un  nivel mai profund decat acela pe care il vezi cu ochiul liber.

Cu cat incepi sa devii mai constient de acest lucru cu atat te poti accepta complet pe tine insuti si poti accepta complet evenimentele neasteptate din viata ta.

Apropo de evenimentele neasteptate, intr-o zi un cursant de-al meu m-a intrebat, cum este posibil ca un om sa accepte o tragedie care apare in viata lui, cum ar fi sa-i moara un copil, sau sa ramana paralizat din cauza unui accident? 

Cum mai sta atunci treaba cu fericirea acelui om?

I-am raspuns ca, intr-adevar, e clar in acel moment nu ar putea accepta ceea ce ti s-a intamlat si automat fericirea acelui om ar disparea.

Insa eu am vazut oameni fericiti in scaun cu rotile si parinti care si-au continuat viata, bucurandu-se in continuarea de ea, chiar daca uneori, pentru scurt timp le revine suferinta pierderii unui copil.

Cu alte cuvinte, acceptarea apare mai tarziu si atunci cand apare ea deschide din nou portile fericirii.

Concluzia pe care o putem trage este ca acceptarea de sine si cea a evenimentelor neasteptate, nu este instantanee, ea necesita un proces, uneori de cateva zile, alteori de cativa ani.

Ca sa iti cercetezi sentimentele pe care le-ai negat si le-ai ascuns in tine si care te domina zilnic fara sa realizezi acest lucru, este nevoie de un proces care se intinde macar pe cateva zile.

Este nevoie de mai multe zile la rand ca sa poti sa faci o vindecare emotionala  si o trasformare interioara insemnata.

 

Paranteza 

Pentru astfel de schimbari personale se elaboreaza programe cum ar fi taberele de 6-7 zile sau chiar de 21 de zile.

Un astfel de program urmeaza sa-l pun in aplicare in data de 12-18 septembrie, la mare in Grecia.

Arunca aici un ochi si vezi si tu despre ce este vorba !

Facebook_cover_360

 

 

 

Inchid paranteza 

 

Din fericire, sentimentele care iti alunga starea de fericire (cred ca ai inteles jocul de cuvinte), nu dureaza o vesnicie, iar tu ti le poti modifica.

Daca vei putea trezi compasiune fata de tine, fata de greselile tale si vei incepe sa te privesti cu ochiul unui prieten, atunci acest lucru te va conduce la o acceptare deplina de sine si automat fericirea isi va face din nou loc in viata ta.

Cand am inceput dezvoltarea mea personala si am inteles la nivel de suprafata, de principii, ce se intampla cu mine, am inceput sa ma informez ca un nebun.

Citeam, ascultam mp3-uri si ma uitam la lectii video, cate 9-10 ore pe zi.

Vroiam sa aflu rapid cum sa-mi vindec corpul emotional si cum sa ajung la echiibru interior. Intelesesem ca asta este cheia schimbarii care ma poate duce catre fericire si succes.

A durat insa ani de zile pana cand sa ma pun pe picioare.

Calea cea mai rapida de transformare am simtit-o cunoscand puterea exercitiilor complexe din tabere la care am participat.

Atunci am reusit sa fac cele mai mari salturi  in evolutia mea. Acolo am simtit cel mai intens energia transformarii mele.

In 7 zile ma intorceam de fiecare data complet schimbat, nou si cu o putere interioara mai mare. Cine nu ar vrea sa capete putere mai repede?

***

Din pacate nu mai acum am timp acum sa-ti prezint si celelalte 3 metode pentru ca trebuie sa-mi fac bagajul pentru concediu. (ma relaxez cateva zile inainte sa intru in focurile organizatorice in legatura cu tabara).

Asa ca ramane sa ne reintalnim dupa scurta mea vacanta.

Nu uita ca orice simti cu mintea ta despre aceasta lume, de fapt simti despre tine.

Cand consideri ca altii te resping si nu te accepta, de fapt tu insuti nu te accepti pe tine asa cum esti si te respingi.

Tu nu ai nevoie de acceptarea nimanui atata timp cat acceptarea de sine iti este suficienta.

Daca tu esti plin de acceptare de sine, ca o cada plina cu apa, automat nu mai respingi nimic la tine pentru ca esti full autoacceptat.

Asa incepi sa te iubesti suficient de mult ca sa consideri ca esti o valoare. De fapt, fericirea apare doar in viata acelor oameni care cred ca o merita, care constientizeaza ca au valoare personala.

Mai mult, daca apa din cada acceptarii tale da pe-afara, atunci acea acceptare incepi sa o aplici si fata de oamenii din jurul tau si fata de situatiile neprevazute din viata ta. Acum ai de unde da la toata lumea.

Astfel lumea si situatiile tale de viata nu te vor mai tine mult departe de fericire.

 *

Nu uita ca dorinta de a controla totul si mecanismul respingerii nu sunt altceva decat niste inventii de-ale tale.

Cred ca a venit momentul sa nu le mai dai curs si sa incepi sa mergi prin viata ca pestele prin apa si sa te lasi coplesit de redescoperirea sentimentul de fericire.

 *

Imediat dupa ce ma intorc din scurta vacanta, promit ca o sa reluam discutia.

Pana atunci intra pe www.tabaragrecia.limbajulmintii.ro si afla cum poti sa aplici rapid in viata ta aceste 2 metode pe care ti le-am prezentat in materialul de fata!

Vei descoperi un program pilot testat si garantat, care doar de acesta data va contine bonusul substantial de reducere si care te va ajuta sa pornesti o adevarata revolutie personala in viata ta.

 

Pe curand!

Ciprian, prietenul tau (care abia asteapta sa continue discutia  )

 

Facebook_cover_360